INSTRUMENTE CU SUFLET DIGITAL

Standardul EN61010, un ajutor în alegerea echipamentului

Un echipament profesional trebuie fabricat în conformitate cu standardele care impun domeniul admisibil de utilizare a acestuia.

Standardul în vigoare în Europa pentru aparatele şi accesoriile de măsurare şi pentru automatizările şi echipamentele de laborator este EN 61010.

Valabilitatea standardului EN 61010

Cea mai nouă versiune a standardului EN 61010-1, care stabileşte cerinţele de securitate pentru aparatele de măsură electrice, sistemele de automatizări, echipamentele de laborator şi accesoriile acestora provine din anul 2011. Acesta a înlocuit reglementările din anii 1999 şi 2004. Prima versiune a standardului - IEC 61010-1 a fost elaborată de Comisia Electrotehnică Internaţională (IEC - International Electrotechnical Commission). Aceasta stă la baza normelor naţionale din SUA, Europa, inclusiv Polonia. PN-EN61010-1 se bazează pe directivele internaţionale amintite, de aceea conţinutul şi cerinţele acestuia sunt conforme cu standardele valabile, practic, în întreaga lume.

Pentru cei care achiziţionează aparate de măsură, esenţială este prima parte a standardului EN 61010.

Prevederile standardului cuprind însă şi cerinţe detaliate referitoare la măsurarea şi testarea circuitelor de măsură. Acestea se axează nu pe echipamentele de măsurare, ci pe mediul în care se află acestea. Trebuie subliniat faptul că EN 61010-1 se referă la echipamentele de joasă tensiune, adică destinate funcţionării la o tensiune mai mică de 1000 V.

Categoriile de securitate conform EN 61010

Un loc important în cadrul standardului EN 61010-1 îl ocupă categoriile de securitate. Acestea se referă, în primul rând, la distanţa care separă echipamentul de măsură de sursa de energie. În cazul unor distanţe mai mari, putem folosi în siguranţă echipamente care îndeplinesc cerinţele unei categorii mai mici, având în vedere că riscul de apariţie a unor supratensiuni este mai unul redus.

Conform EN 61010-1, echipamentele care îndeplinesc cerinţele:

  1. categoriei I pot fi utilizate doar pentru testarea elementelor electronice, adică a celor care nu operează cu energii mari.
  2. categoriei II pot fi utilizate şi pentru testarea receptoarelor de energie monofazate, aşadar a oricărui tip de echipamente electrocasnice, echipamente industriale de mică putere şi aparate portabile.
  3. categoriilor III şi IV pot fi utilizate şi pentru măsurători în reţelele electrice, limitându-se la:
    • socluri şi circuite cu protecţie individuală
    • socluri neprotejate, aflate la o distanţă de cel puţin 10 metri de sursele din categoria III
    • socluri neprotejate, aflate la o distanţă de cel puţin 20 metri de sursele din categoria IV.

O libertate mult mai mare de utilizare în siguranţă o oferă aparatele care respectă cerinţele din categoria III. Pot fi folosite în reţele trifazate şi monofazate, inclusiv panouri de distribuţie şi pentru verificarea circuitelor de iluminare (inclusiv industriale).

În practică, aceste aparate pot servi măsurătorilor electrice în interiorul clădirilor, altele decât staţiile de distribuţie electrice. Sunt potrivite pentru orice tip de lucrări în clădirile industriale şi rezidenţiale. Cu ajutorul lor, pot fi testate echipamentele de conectare, motoarele multifazate, chiar şi magistralele şi liniile de alimentare din fabrici.

Categoria IV, cea mai înaltă, permite verificarea circuitelor de tensiune trifazată pe racordurile din sistemul orăşenesc şi testarea cablurilor din exteriorul încăperilor.

Aparatele care îndeplinesc cerinţele acestei categorii pot fi folosite la evaluarea:

  • elementelor de bază de protecţie la suprasarcini
  • conexiunilor dintre clădiri şi panourile de distribuţie
  • liniilor aeriene şi subterane în măsura în care acestea sunt instalaţii de joasă tensiune.

Limitele de tensiune

În afară de categoria de securitate a unui anumit echipament, producătorul trebuie să menţioneze şi intervalul de tensiune pentru care este valabilă respectiva categorie. Acest lucru este legat de modul de testare a aparatelor în funcţie de categorie şi de tensiunea maximă de lucru declarată.

Sunt considerate cinci valori diferite ale tensiunii de lucru (constante sau ale tensiunii efective): 50 V, 150 V, 300 V, 600 V şi 1000 V. Mare majoritate a aparatelor de măsură sunt însă proiectate şi testate pentru tensiuni cu valorile de 600 V şi 1000 V.

Un echipament respectă cerinţele unei anumite categorii pentru tensiunea de lucru respectivă dacă a trecut cu succes testele de supratensiuni. Parametrii acestor teste pentru tensiunile de 600 V şi 1000 V au fost reunite în tabelul 1. După cum putem vedea, cu atât este mai înaltă categoria, cu atât mai mare este tensiunea de impuls de vârf şi cu atât este mai mică rezistenţa sursei pentru aceste tensiuni de lucru.

Tabelul 1. Parametrii impulsurilor de testare, în funcţie de categoriile standardului EN61010-1 şi a valorii tensiunii de lucru

Categorie de securitate Tensiune de lucru Tensiunea impulsului de vârf de supratensiune Rezistenţa sursei
Cat. I 600 V 2500 V 30 Ω
Cat. I 1000 V 4000 V 30 Ω
Cat. II 600 V 4000 V 12 Ω
Cat. II 1000 V 6000 V 12 Ω
Cat. III 600 V 6000 V 2 Ω
Cat. III 1000 V 8000 V 2 Ω
Cat. IV 600 V 8000 V 2 Ω

Rezumat

Atunci când alegem aparatele sau accesoriile de măsurare, trebuie să ne gândim care sunt tensiunile care vor fi măsurate cu aceste aparate şi în ce condiţii vor fi utilizate acestea. Este important să reţinem că categoria de securitate a accesoriilor trebuie să fie aceeaşi sau mai înaltă decât cea a echipamentului de măsură.

Cea mai extinsă utilizare o au echipamentele din categoriile III şi IV. Aceste categorii cuprind majoritatea lucrărilor legate de domeniul electric şi electronic , cu menţiunea că echipamentele din clasa IV sunt de obicei puţin mai scumpe decât aparatele din clasa III.

O alegere corectă a echipamentelor pentru utilizările preconizate este însă esenţială pentru a putea folosi aparatura în completă siguranţă.