Care sunt cauzele producerii supratensiunilor şi tipurile de bază ale acestora?

Supratensiunile din instalaţiile electrice se împart în două grupe:

• supratensiuni interne,
• supratensiuni externe.

Supratensiunile sunt clasificate astfel în funcţie de cauzele apariţiei acestora.

Supratensiunile interne apar în interiorul instalaţiilor electrice, de exemplu în urma comutării unor curenţi, a avariilor sau variaţiilor bruşte de sarcină. Aceste supratensiuni se împart, la rândul lor, în:

• supratensiuni de comutaţie, care apar la cuplarea şi decuplarea liniilor fără sarcină, precum şi la eliminarea automată a scurtcircuitelor;
• supratensiuni ocazionale, apărute în urma unor variaţii bruşte de sarcină;
• supratensiuni de scurtcircuit, constând în scurtcircuit cu punere la pământ;
• supratensiuni de rezonanţă.

A doua grupă cuprinde supratensiunile atmosferice, cauzate de fenomene meteorologice, în practică, de descărcări atmosferice. Acestea se împart pe categorii în funcţie de distanţa faţă de instalaţie. Cele mai puternice sunt supratensiunile apărute în urma loviturii directe de trăsnet asupra reţelei electrice, iar pe locul al doilea fiind cele provocate de trăsnetul căzut în apropierea reţelei electrice. O importanţă mai mică o au descărcările din atmosferă, dintre nori, care, bineînţeles, cu cât sunt mai aproape de reţea, cu atât sunt mai puternice. Supratensiunile atmosferice pot fi determinate şi de undele radio.

Supratensiunile pot fi clasificate şi pe baza duratei acestora şi pot fi în impulsuri sau de lungă durată.